- Bogdaproste. Daţi-mi şi mie un ban, Dumnezeu să vă dea sănătate... etîcî... repertoriul clasic.
Oh yeah... cum mai pun botu' prostanii ăştia, burduşiţi cu de toate, la flaşneta barbologiei religioase: arunci cu cinj' dă bani în mîna întinsă a boschetarului ceala amărît şi se chiamă că Doamne-Doamne o să aibă grijă de tine. Dacă există şi deci dacă ajungi acolo unde se zice că te duci dacă El există: la judecata sufletului. Brrr, mă înfior de deşteptăciunea ăluia care a inventat toată drăcovenia asta manipulatorie. Sau o fi fost mai mulţi? În orice caz, băeţi deştepţi: să scorneşti o poveste care să ducă de nas milioane de oameni atîta amar de vreme. Iar din asta să curgă rîuri de bani - pentru tine şi acoliţii tăi şi urmaşii tăi... Caştoc...
Cerşetorul se apropie cu gesturi frînte. E în cîrje. Un picior poliomielitic sau ceva de genu'. Nebărbierit cam de-o lună. Pute a balegă, a flori de cîmp, a pămînt reavăn, a blană de maidanez udată de o ploaie d-asta mocănească şi trecută prin ceaţă de munte, a nimicnicii. Pare autentic în durerea sa. Cerul senin-bec. Razele soarelui cad semiperpendicular peste obraz încălzind zdravăn. Se apropie încă un vălişor de caniculă.
- Bodaproste, Dumnezeu să vă...
E tare. Nu reununţă. Lui Stratulat Constantin îi place atitudinea respectivului. De-am fi cu toţii persistenţi măcar pe jumate din cît e amărîtul ăsta, ţara ar merge... ăăă... ar dudui, vorba cuiva, gîndeşte vehement Constantin, Costel pentru prieteni.
- Lasă bodaprostia de-o parte, moşulică, zice cît poate el de sec deşi are impresia că sună ca o trompetă care, în dormitorul matrimonial, se doreşte a fi romantică. Uite cum facem: io îţi dau banu' dar tu semnezi aici de primire. Bun aşa?
Tataia se uită la ins cu cîrja tremurîndu-i uşor. Ori nu pricepe ce vrea Costel de la el ori nu vrea să priceapă.
- Da, gigi, semnezi de primire. Ce ţi se pare aşa de nelalocul lui? E prima dată cînd dai cu subsemnatu'?
Trece un gipan negru cu viteză mult peste limita admisă. La o masă din diagonala privirii un cuplu îşi face un fel de siestă (cafele, sucuri şi ţigări lungi cu nume scurt) de după un amor din ăla ca la carte made in motelu' lu' peşte: "lasă romantismele că ne-aşteaptă biznisurile; bagă şi taci". El are nişte ochelari de soare ca de gagică de milionar făcîndu-şi baia de soare pe marginea yachtului, ea fumează ca un moşier ce tocmai a posedat-o pe cumnată-sa în dormitorul lu' nevastă-sa. Panarame.
- Nu te uita aşa la mine, reia cosmic Costantin zis Costel, că nu-ţi dau nimic pe gratis. Am o moştenire de cîştigat acolo unde mă duc acum. Şi o am de cîştigat trăgînd cu dinţii de ea. Hard work, pricepi? Zii, vrei banu', semnezi. Că semnătura ta se adaugă la toate celelalte bonuri pe care le am pînă acum, dovadă pentru cît de mult investesc în cel de la care trebuie să moştenesc. Clar?
Deloc. Tataia n-a semnat. S-a uitat cu jind la jumătatea lui 50 - o sumişoară de genul ista nu pica în fiecare zi - dar, din motive numai de el ştiute, n-a semnat. A mormăit ceva şi s-a cărat.
Nici Stratulat Constantin, Costel pentru prieteni, n-a avut spor: persoana carele era cît p-aci să dea colţul şi-a revenit spectaculos. Şi apoi i-a reproşat (delicat, ce-i drept) că în procesul de curăţenie al casei pe care l-a întreprins cît era domnia sa în spital în stare de comă indusă i-a cam deranjat lucrurile. Dosarele, laptopul, hîrtiile, programul teve, tot.
- Bag moştenirea în mă-sa, cu tot cu mă-sa, i-a zis Costel gagică-sii după un amor fierbinte în cabina de duş. Singurul lucru de care îmi pare rău din toată afacerea asta e faptul că n-am luat şi eu o porţie de papanaşi d-ăia cu smîntînă de care ai luat tu.
- Data viitoare, pui, i-a zis gagică-sa plimbîndu-se goală prin cameră după nu-ş' ce prosoape. Data viitoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu